Cuvinte de învățătură

Rugându-ne in fața icoanelor

Una dintre cele mai bune modalități de cunoaștere a unei comunități creștine, sau de încercare de înțelegere a unei credințe, chiar și necreștine – este aceea de a ne pune următoarele întrebări: Cum se roagă membrii respectivei comunități? Ce forme de rugăciune au, ce înțeleg ei prin spiritualitate sau transcendență? Cum se raportează la Dumnezeu?

”Taina Sfintei Spovedanii este considerată de Sfinții Părinți ca al doilea botez, fiindcă prin Taina Mărturisirii ni se iartă păcatele săvârșite după botez și de la o spovedanie la alta. Harul pe care-l primim de fiecare dată când ne spovedim cu sinceritate și cu părere de rău pentru păcatele săvârșite slăbește în noi lucrarea păcatului”

Anul omagial euharistic, al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii, iniţiat de Părintele Patriarh Daniel, a mobilizat întreaga Biserică Ortodoxă Română, din Ţară şi din Diaspora, la aprofundarea înţelegerii şi extinderii practicii acestor două Taine fundamentale ale vieţii creştine.

De multe ori, când spovedesc, aud pe enoriașii noștri spunând: ,,- N-am nici un păcat, părinte! N-am nimic. Cu gura ce-am făcut, în rest, nimic!”

Ai impresia că te afli în fața unui înger sau a unui sfânt! Păcatele ,,făcute cu gura” par a fi atât de nesemnificative, încât nici nu merită amintite, nominalizate. O analiză cât de succintă ne descoperă, însă, altceva:

Părintele duhovnic ne îndeamnă să participăm la Sfânta Liturghie, să ne rugăm şi să postim. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă postul pentru trupul şi, mai ales, pentru sufletul nostru, un părinte athonit ne-a adresat o scrisoare lămuritoare, pe care vă invit să o parcurgeţi, în rândurile de mai jos. Să ne fie de folos!

Una este păcatul întâmplător, reparabil, care se face cu voie sau fără de voie și care, până la urmă, poate fi un accident biografic, și alta este păcatul asumat, perpetuu care se cheamă viciu și care, practic, te stăpânește; de care, în limbajul curent, modern, devii dependent, cum ar fi fumatul, alcoolul sau consumul de droguri. Insul care cultivă acest viciu îndelungat devine dependent de el: fără el nu mai poate trăi; face orice rău, numai să-și procure substanța cu care și-a otrăvit trupul. Ei bine, aceasta înseamnă sclavie!

Dr. Mircea Ioan Popa, profesor la disciplina microbiologie II, în cadrul Institutului Naţional de Cercetare și Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino”, le dovedește studenților săi, cu argumente științifice, că Dumnezeu este Creatorul lumii. „Nu pot să explic orice prin știință, iar faptul că poți să explici destul de multe utilizând argumente științifice este tot pentru că Dumnezeu ne lasă să le descoperim.”

În fiecare Sf. Liturghie înaintăm spre Împărăția Sfintei Treimi care va dura în veci (p. D. Stăniloae) iar despre cea mai sfântă și mai solemnă slujbă a Bisericii încă nu s-a putut spune totul. Meditația asupra Dumnezeieștii Liturghii nu istovește nici cugetarea, nici cuvântul, ci mai mult le întraripează.

Continuăm astăzi, în duminica a doua din Postul Mare seria de cateheze explicative a celei mai importante slujbe a Bisericii. Prezentarea de față este o scurtă sinteză realizată din lucrarea deosebit de valoroasă a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania numită Cartea deschisă a Împărăției o însoțire liturgică pentru preoți și mireni.

După Sfinte Dumnezeule urmează un alt moment important al Liturghiei, anume citirile din Apostol și Evanghelie.

În timp ce cântărețul intonează Apostolul, preotul citește în taină rugăciunea dinaintea Evangheliei (se recomandă citirea acestei rugăciuni și înainte de orice lectură scripturistică): Stăpâne, Iubitorule de oameni, fă să strălucească în inimile noastre lumina cea curată a cunoașterii dumnezeirii Tale și deschide ochii gândului nostru spre înțelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri.

Continuăm seria de cateheze de la Intrarea Mare intrând în cea mai importantă parte a Sfintei Liturghii. În acest timp în biserică se începe unul din cele mai frumoase imnuri liturgice, Cântarea heruvimică, cunoscută la noi mai mult sub denumirea Heruvicul. El are două părți; prima se cântă înainte de Intrare, cea de a doua imediat după. Iată textul integral: Noi, cei ce pe heruvimi în taină închipuim, și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor primind, pe Cel ce nevăzut, e înconjurat de cetele îngerești: Aliluia, aliluia, aliluia.